Gazele scumesc iarăși în Europa: România intră în iarnă cu depozite pline, dar prețurile urcă

Lipsa gazului din Qatar a forțat Europa să caute alte surse!

Costurile energiei din sectorul gazelor naturale în Europa se află din nou pe o tendință ascendentă, iar apropierea lunilor reci reîntreabă temerea unor cheltuieli mai mari atât pentru cetățeni, cât și pentru activitatea economică. În cazul României, provocarea este dublă, deoarece presiunea se exercită asupra companiilor și, ulterior, asupra facturilor populației. Totuși, țara noastră dispune de un avantaj semnificativ prin producția internă și perspectivele proiectului Neptun Deep, susține Claudiu Cazacu, consultant de strategie la XTB România.

Indicatorii de piață pentru combustibilul fósil în Europa înregistrează, din nou, o dinamică de creștere.

La bursă olandeză Dutch TTF, prețul a depășit, miercuri, pragul de 100 Euro pe megawatt-oră (MWh), iar îngrijorarea unui nou episod de scumpire care să afecteze negativ consumatorii și economiile continentului este tot mai mare.

În contextul unor stocuri reduse și al apropierii sezonului rece, în condiții de perturbări în lanțul de aprovizionare, cotația a înregistrat o săritură de 36,2% doar în luna octombrie.

Situația din Europa contrastează cu cea din Statele Unite, unde prețul gazului natural rămâne relativ stabil de la începutul primăverii, cu o creștere lunară de doar 2,3%. În Europa, care nu poate se baza pe fluxurile din Orientul Mijlociu din cauza conflictului regional, gradul de umplere a depozitelor este sub media istorică pentru această perioadă.

Se a pornit de la niveluri joase din primăvară, cu depozite la 28% pline la finele sezonului rece, comparativ cu 34% în anul precedent. La data de 21 octombrie, la nivel european, depozitele erau umplute la trei sferturi.

Reticența de a le reumple este legată și de preț: costul mediu al gazului injectat pentru reumplere este al doilea cel mai ridicat din ultimul deceniu, precizează reprezentantul XTB.

Lipsa unor volume semnificative de gaz natural din Qatar a forțat Europa să se aprovizioneze din alte surse, la cotații în continuă creștere. Gazul lichefiat (GNL) provenit din SUA acoperă aproximativ 30% din cererea europeană, subliniază consultantul de strategie XTB. Valoriile ridicate și seceta au crescut, de asemenea, nevoia de energie, care a fost acoperită suplimentar prin consumul de gaze naturale. În luna august, cererea de gaz pentru generarea de electricitate a crescut cu 20%, iar pe parcursul verii, cu 9%, față de perioada corespunzătoare a anului trecut, detaliează sursa citată.

Proiecțiile ACER (Agency for the Cooperation of Energy Regulators) indică că europenii ar putea plăti între 18 și 33 de miliarde de Euro în plus pentru importul unor cantități echivalente de gaze naturale, ca urmare a războiului din Orientul Mijlociu. Aceste costuri se distribuie pe diferite segmente, de la utilizatorii casnici până la industria și prețul mai ridicat al energiei.

Cu un nivel al stocurilor redus, sub media istorică, în special în țări precum Germania, condițiile meteorologice vor avea o influență decisivă asupra evoluției prețurilor în această iarnă.

Europa va continua să concureze cu Asia pentru GNL!

Europa va continua să concureze pentru importurile flexibile de GNL cu Asia, cu potențiale episoade de volatilitate accentuată. Din cauza restricțiilor pentru gazul rusesc și a afectării exporturilor Qatarului, sursa principală pentru gazul natural ar urma să fie Statele Unite, arată Claudiu Cazacu.

Deși nu suntem la cotele din 2022, în contextul datoriei publice și al ratelor de dobândă ridicate în Europa, o nouă criză energetică ar adăuga presiune suplimentară asupra economiei și a consumatorilor.

Semnalul trimis de SUA către aliații din Golful Persic, de a fi pregătiți pentru o nouă rundă scurtă, dar intensă, a conflictului cu Iranul după alegerile din 3 noiembrie, reprezintă un risc nou pentru piețele petrolului și gazelor naturale.

Traderii supraveghează pe termen scurt reperul de 100 de Euro/MWh și monitorizează dacă piața se va stabiliza deasupra sau sub acest prag. Dacă acest reper ar fi depășit, următorul obiectiv ar putea fi zona de 115 Euro/MWh, urmată de intervalul 140-145 Euro/MWh. Cu toate acestea, un vârf chiar dincolo de aceste niveluri, spre 180 Euro/MWh, nu poate fi exclus dacă vremea devine extrem de rece pentru o perioadă prelungită.

În România, temperaturile scăzute au generat importuri de 14,7 milioane de metri cubi de gaze (echivalentul a 155 GWh) miercuri, din care au fost reexportate mai departe 6,7 milioane de metri cubi (71 GWh). Poziția noastră la depozitare este mai bună, cu 88% din capacitatea disponibilă ocupată (față de media europeană de 75%), dar sub nivelul din anul precedent, când aveam 98% din capacitate „încărcată”.

Pentru utilizatorii industriali, prețul ridicat al gazelor naturale creează probleme de viabilitate, o problemă discutată atât la noi în țară, cât și în întreaga Europă. Nivelul prețului în SUA, de aproximativ 8 Euro/MWh, evidențiază o diferență majoră de competitivitate. Liberalizarea prețurilor ar implica ajustarea lor în sens ascendent și pentru cetățeni, explică reprezentantul XTB. Deocamdată, mecanismul de plafonare stabilește limite maxime de preț pentru producătorii și furnizorii de gaze naturale. Scoaterea acestor limite ar putea duce la creșteri procentuale de trei cifre ale facturilor finale, începând cu 1 aprilie.

În scenariul nostru principal, însă, dacă cotația gazelor pe burse rămâne peste 50-60 EUR/MWh, o amânare sau o schemă nouă de compensare ar fi variantele cele mai probabile.

România deține, totuși, un atu important: proiectul Neptun Deep. Pentru cetățeni, se va conta efectul final în prețuri al creșterii masive a ofertei de gaze la nivel intern, iar pentru cele cu venituri reduse, o trecere rapidă la cotele de piață ar fi dificil de gestionat.

Pe de altă parte, unii români dețin, direct sau indirect, prin fonduri listate sau prin pensii, acțiuni la producătorii Romgaz și Petrom. Aceștia ar urma să înregistreze o accelerare a veniturilor, în timp ce distribuția profiturilor va depinde de schema de plafonare efectiv adoptată. Identificarea unui nivel de echilibru într-o economie complexă este o sarcină importantă, dar nu ușoară, încheie Claudiu Cazacu.