Opțiunile de renovare a unui caz explicit - ghidul tău complet pentru o alegere potrivită

O singură strată de 1-4 mm e suficientă!

Ghidul complet pentru alegerile de renovare a fațadei: cum să obții un rezultat optim

În domeniul construcțiilor noi, al extensiilor și al reabilitărilor, tencuiala exterioară s-a impus ca o soluție de acoperire extrem de versatilă.

Disponibilitatea sa pe piață este largă, fiind furnizată de numeroși producători, iar gama cromatică disponibilă permite adaptarea perfectă a aspectului exterior al oricărui imobil. Producătorii de materiale de construcții inovuiează constant, combinând minerale și compuși chimici pentru a crea produse superioare destinate utilizării pe șantier. Aceste inovații vizează atât facilitarea aplicării, cât și îmbunătățirea performanței, reducând necesitatea de întreținere.

Tencuiala exterioară se numără printre aceste soluții avansate, însă diversitatea opțiunilor și a rezultatelor finale poate face ca alegerea varianta ideală pentru proiectul dumneavoastră să devină o provocare.

Pentru proiectele de renovare sau de retrofit, aplicarea unei tencuieli pe fațada clădirii reprezintă o metodă excelentă de a oferi proprietății o nouă viață sau de a integra armonios elementele vechi cu cele noi. Frank Brown, manager de produs la furnizorul de materiale de construcții MKM Building Supplies, subliniază că tencuiala poate prelungi durata de viață a unei clădiri prin adăugarea unei bariere impermeabile între structura din cărămidă și factorii externi.

De asemenea, aceasta constituie o soluție eficientă pentru reîmprospătarea zidăriei uzate, deteriorate sau heterogene, oferind un finisaj uniform și consistent pe întreaga suprafață a imobilului.

Care este, așadar, cea mai bună opțiune de tencuială exterioară pentru locuința dvs.? În acest ghid, analizăm cele mai populare soluții disponibile în Regatul Unit și avantajele lor, pentru a vă ajuta să identificați materialul potrivit.

Tencuiala casei este un material de acoperire exterior foarte răspândit. Este vorba despre un strat de acoperire aplicat pe pereții externi ai clădirii, reprezentând acea suprafață netedă, de obicei albă, vizibilă din exterior. Tradițional, tencuiala pentru case este un amestec de var, apă și agregate (cum ar fi nisipul), care creează un revăsuiment flexibil și permeabil.

Deși această metodă nu a fost foarte populară în ultimele decenii, a înregistrat recent o renaștere modestă și este încă utilizată frecvent în proiectele de conservare a clădirilor cu valoare istorică și în renovări.

Materialele convenționale pentru tencuiala casei sunt formulate dintr-un amestec de ciment, nisip și agregate, dar multe produse moderne sunt lipsite de ciment. Aceste variante noi conțin adesea substanțe care ajută la impermeabilizare și la rezistența la dezvoltarea algelei. Puteți găsi, de asemenea, tencuieli premixate cu pigment pentru un finisaj vibrant și sisteme care funcționează în tandem cu izolația exterioară. În general, sistemele moderne de tencuială pot fi clasificate în trei categorii principale: minerale, acrilice și de silicioane, deși există și alte opțiuni pe care le vom detalia ulterior.

Aplicarea necesită, de regulă, o singură strată cu o grosime cuprinsă între 1 mm și 4 mm, dar acest parametru este influențat semnificativ de materialul substratului situat sub tencuială. Dacă se adaugă fragmente decorative pe suprafață după instalarea tencuielii, grosimea minimă necesară poate crește la 6 mm.

Pentru nivelarea unei suprafețe de cărămidă în stare proastă, va fi nevoie de un strat de bază cu o grosime de 8 mm până la 10 mm, uneori întărit cu o membrană din plasă.

În cazul construcțiilor ușoare, precum scheletul din lemn sau din profiluri de oțel, se poate aplica o placă de sprijin specifică, care acționează ca substrat și este apoi acoperită cu o plasă de armare, similar cu stratul de nivelare peste masonerie.

Una dintre caracteristicile care fac sistemele moderne de tencuială atât de apreciate este capacitatea lor de a fi combinate cu izolația pereților externi (EWI), datorită greutății mici și a stratelor subțiri. De obicei, este suficientă o singură strată pe partea exterioară a izolantului, dar aceasta trebuie aplicată peste o plasă de armare.

La casele construite din schelet de lemn sau din profiluri de oțel, poate fi necesar să se specifice o cavitate pentru a preveni condensul interstițiu dincolo de izolația din panouri.

Detaliile tehnice variază de la un proiect la altul, în funcție de metoda de construcție și de restricțiile existente.

Tencuiala oferă posibilități de design fascinante, mergând dincolo de simpla aplicare a unei singure culori și texturi pe un perete. Stuccoul, folosit masiv în perioada georgiană, poate fi canelurat pentru a emula rosturile mortarului din piatra de fațadă.

Efecte mai elaborate pot fi obținute prin adâncirea rosturilor și crearea de colțuri imitative și a arcurilor deasupra deschiderilor. Similar, zonele mai groase de tencuială pot fi introduse pentru a forma benzi orizontale și panouri retrase. Iată câteva dintre cele mai bune metode de utilizare a tencuielii în designul dumneavoastră:

O aplicație mai recentă a acestor tehnici este observată acolo unde izolația pereților externi este adăugată unei case din cărămidă, dar există îngrijorarea că un finisaj tencuit ar putea contrapune cu o serie de case vecine similare. În astfel de situații, stratul superior poate fi colorat pentru a se potrivi strâns cu cărămidă existentă, iar un strat de bază inferior să imite culoarea mortarului.

Culorile pot schimba percepția proporțiilor?

Rosturile pot fi apoi create fie prin tăierea de caneluri în suprafață, fie folosind șabloane, producând o imitație surprinzător de eficientă a masoneriei.

Alt beneficiu major de design al tencuielii este capacitatea de a varia culorile și tonurile pe diferite părți ale clădirii. Acest lucru este deosebit de eficient când este aplicat pe blocuri sau volume distincte.

În forma sa cea mai simplă, o extensie contemporană poate contrasta cu o casă tradițională din cărămidă ca un element curat și uniform. În loc de a încerca să imite arhitectura originală, fiecare parte este lăsată să se citească clar pe cont propriu.

Același principiu poate fi aplicat unei case noi, folosind culori diferite de tencuială pentru a distinge elementele separate sau contrastând tencuiala cu alt material, cum ar fi acoperirea din piatră sau lemn.

Culorile pot fi, de asemenea, utilizate pentru a modifica percepția proporțiilor unei clădiri. Tonurile mai deschise tind să pară mai proeminente, în timp ce cele mai închise se retrag în fundal. Aceasta poate fi folosită pentru a atrage atenția asupra anumitor caracteristici, precum intrarea, sau pentru a reduce volumul aparent al unei clădiri prin închiderea nivelurilor superioare.

Această tehnică poate fi observată în clădirile noi din multe orașe, unde departamentele de urbanism au cerut ca nivelurile superioare ale apartamentelor și birourilor să fie finite cu maro sau gri închis pentru a reduce impactul vizual asupra peisajului urban.

Textura este alt instrument de design adesea neglijat. Modul în care o clădire se simte la atingere este rar luat în considerare alături de aspectul vizual, dar combinarea diferitelor texturi poate crea un efect mai subtil decât culoarea, unul care devine mai evident la o distanță apropiată.

De exemplu, o bază mai închisă la culoare, cu o adâncime de aproximativ 30 mm, poate ajuta la ancorarea unei clădiri la sol, ascunând totodată petele și deteriorările minore comune în partea de jos a unui perete.

Utilizarea culorilor mai deschise poate crea un efect exuberant, dar, cu excepția cazului în care scopul este deliberat de a crea o operă de artă abstractă – și de ce nu, dacă asta vă place?, este de obicei cel mai bine să limitați paleta la două sau trei nuanțe, introducând apoi variația prin tonuri și texturi de suprafață.

Tencuiala oferă, de asemenea, flexibilitate considerabilă în ceea ce privește detaliile arhitecturale. Adâncimea peretelui poate fi mărită pentru a crea anvelopări mai adânci pentru ferestre și pentru a introduce unghiuri de inclinare, efecte care sunt deosebit de ușor de realizat atunci când se instalează izolația pereților externi.

Deschiderile pot fi, de asemenea, evidențiate prin crearea unei benzi de tencuială mai groasă în jurul lor, adăugând adâncime și definiție fără a introduce un alt material.

Culoarea casei dumneavoastră și estetica exterioară pot avea un impact major asupra atractivității și identității acesteia. Prin urmare, este esențial să cunoașteți toate opțiunile înainte de a alege un sistem și de a începe un proiect. Înainte de a alege culoarea, trebuie să luați în considerare ce tip de tencuială veți folosi, spune Elissa Turnbull de la Saint-Gobain Weber. Finisajele minerale, precum tencuiala monocouche, folosesc pigmenți naturali pentru a crea nuanțe pastelate și tonuri terestre. Pentru ceva mai luminos, alegeți produse sintetice, cum ar fi finisajele texturate îmbunătățite cu silicon și vopsele.

Dacă renovați o casă cu statut de monument istoric sau dacă proprietatea se află într-o zonă de conservare, puteți fi restricționat în ceea ce privește tipul de finisaje și culorile pe care le puteți utiliza. Este înțelept să verificați cu consiliul local înainte de a vă ocupa prea mult cu cercetarea diferitelor opțiuni. Multe construcții moderne sunt finite în nuanțe deschise, dar puteți opta pentru Albastru Margareta, de exemplu, dacă doriți să ieșiți în evidență.

Imobilele cu iluminare scăzută sau fațade orientate spre nord pot beneficia de culori mai deschise care vor reflecta lumina în loc să o absoarbă, adaugă Elissa.

Vizualizarea aspectului casei dumneavoastră tencuite recent poate fi dificilă, mai ales alături de alte elemente exterioare, cum ar fi uși și ferestre. Simulatorul de fațadă cu culori de la Saint-Gobain Weber arată exact cum ar arăta diferite finisaje decorative pe casa dumneavoastră.

Pur și simplu încărcați o imagine a proprietății dumneavoastră și selectați culoarea dorită.

În această secțiune, examinăm avantajele și dezavantajele celor mai populare opțiuni de tencuială pentru case, costurile lor și unde funcționează cel mai bine fiecare variantă. Sistemele de tencuială bazate pe ciment sau minerale există de secole. Ele sunt realizate dintr-un amestec de nisip vârfuit, ciment și uneori puțin var pentru a aduce flexibilitate, aplicat în mai multe straturi. Tencuiala bazată pe ciment trebuie vopsită deasupra (în locul de a fi auto-colorată), ceea ce implică o întreținere suplimentară în anii următori.

Costul este principalul avantaj al acestei opțiuni – vă puteți aștepta să plătiți între 25 și 45 de lire sterline pe metru pătrat, inclusiv manoperă și materiale.

Aceasta poate fi mai predispusă la fisurare, deoarece nu este foarte flexibilă, iar performanța sa depinde în mare măsură de amestecarea corectă a t.