Unde se duc banii românilor? Patru povești despre salarii, pensii, rate și chirii

Bogdan Voicu analizează tensiunea socială dintre venit și calitatea vieții?

Presupunerea conform căreia veniturile mai mari se traduc automat în o calitate a vieții superioare este, în realitatea economică din România, adesea departe de adevăr.

Indiferent de nivelul câștigului, cetățenii simt tot mai acut greutatea obligațiilor fiscale și a costurilor de trai, observând că banii circulați rapid și nu se transformă într-un confort durabil.

Ceea ce intră în cont, dispare aproape instantaneu prin diverse canale de cheltuieli, lăsând spațiu minimal pentru economisire.

Traiectoria financiară a fiecărui individ este unică: unii își dedică o parte din buget închirierii, alții suportă greutățile creditelor ipotecare, iar alții se confruntă cu necesitatea de a acoperi nevoile copiilor, facturile de utilități sau costurile medicale.

Totuși, există un numitor comun care unește toate aceste scenarii: o proporție semnificativă din venitul net ajunge în trezoreria statului.

Această dinamică este ilustrată de mărturiile unor categorii distincte de contribuabili, de la angajatul cu salariul minim până la pensionari și persoanele fizice autorizate, evidențiind modul în care resursele sunt fragmentate între necesitățile curente, datoriile, sănătate, educație și impozitare.

Bogdan Voicu, cercetător la Institutul de Cercetare a Calității Vieții, analizează această tensiune socială, subliniind că percepția publică este dominată de ideea că statul extrage resurse pentru a-și consolida propria putere instituțională. El afirmă că existența unei entități care colectează taxe și intervine în economia personală generează o anumită tensiune, punând în discuție capacitatea reală a administrației publice de a gestiona eficient fondurile colectate.

Pentru a înțelege concret această realitate, ne putem orienta spre cazul lui Ionuț, un tânăr de 24 de ani din Pitești, care abia a început cariera sa profesională. Venitul său net lunar se situează la plafonul minim legal, adică 2.699 de lei. Datele statistice indică faptul că aproximativ 10% din totalul angajaților din țură se încadrează în această categorie salarială.

Pentru Ionuț, cea mai mare povară o constituie cheltuiala locativă; aproape jumătate din suma primită la sfârșitul lunii este absorbită de chiria și de costurile asociate menținerii locuinței, inclusiv întreținerea și facturile de utilități.

Este dificil să economisești pentru bătrânețe în România actuală?

Din restul sumei, alocă aproximativ 900 de lei pentru alimentație. Calculul final al lunii este destul de restrictiv: sub 500 de lei rămân pentru deplasări, îmbrăcăminte, activități de agrement și orice formă de economisire.

În contextul dificil al economisirii pentru bătrânețe, experții susțin necesitatea diversificării portofoliului financiar.

George Moț, specialist în domeniul pensiilor, sugerează că ar fi prudent ca indivizii să investească în fonduri de investiții și să își construiască un al treilea pilon de pensie.

El menționează că este esențial să existe alternative de acumulare a capitalului.

Mecanismul actual al sistemului public de pensii complică această ecuație, deoarece contribuțiile virate de angajații activi sunt destinate, în mare parte, plății pensiilor celor care se află deja în retragere, nu sunt stocate individual pentru viitoarele generații.

Explică Moț că cea mai semnificativă reținere fiscală din salariu servește la finanțarea imediată a beneficiarilor actuali, fără a crea o rezervă separată pentru noii pensionari.

O altă perspectivă o oferă cuplul format din Andrei și Andreea, rezidenți ai Capitalei, ale cărui buget reflectă o structură diferită de cheltuieli. Andrei își exerse profesia în industria tehnologiei informației, în timp ce Andreea preia rolul de educatoare într-o instituție de învățământ preșcolar de stat, generând un venit lunar de 5.500 de lei.

Responsabilitatea majoră a acestui nucleu familial este reprezentată de rata lunară a creditului ipotecar pentru apartamentul propriu, care se ridică la aproximativ 4.000 de lei. Resursele restante sunt distribuite între proviziile alimentare, produsele de igienă și curățenie, precum și achiziționarea de haine și încălțăminte. Cheltuielile pentru transport și distracții urbane completează lista de priorități.

Deși venitul superior permite acestor doi parteneri să acumuleze o marjă de siguranță financiară, echilibrul fragil al bugetului se poate destabiliza brusc în momentul în care Andreea devine gravidă, modificând semnificativ structura cheltuielilor familiale.