Cine ar fi crezut că planificarea urbană nu e doar treaba autorităților și a
Romeo Ghica: Calitatea vieții trebuie să fie prioritatea planificării urbane, nu doar numărul de locuințe
Ultimele știri
Moștenirea unei proprietăți cu împrumut imobiliar invers: ce să faci cu casa ta?
Cum să finanțăm adaptarea casei pentru bătrâni
Cum să finanțezi o suită pentru rude sau un ADU: HELOC, refinanțare cu numerar și împrumut de construcție
Finanțarea locuinței fără datorii: avantaje și dezavantaje ale investițiilor de capital propriuRomeo Ghica, manager operațional la Hercesa Romania, consideră că discuțiile privind noul Cod de Planificare Territorială, Urbanism și Construcție (CATUC) sunt în pericol să se concentreze prea mult pe indicatori tehnici și pe densitatea construcțiilor, în loc să pună accentul pe ce contează realmente: bunăstarea locuitorilor și integrarea armonioasă a proiectelor rezidențiale în tesutul urban existent. Conform lui, planificarea urbane nu poate fi reducă la debatări despre coeficientul de utilizare a terenului (CUT), planurile de organizare a terenului (POT) sau numărul de apartamente ce pot fi construite pe o parcă.
În schimb, trebuie să fie analizată prin prisma serviciilor și infrastructurii care susțin viața unei comunități.
El subliniază că planificarea urbană nu este exclusiv atribuită autorităților publice nici dezvoltătorilor imobiliari, ci este, la baza ei, o chestiune de calitate a vieții.
Aceasta nu depinde doar de caracteristicile apartamentului în sine sau de ce construiește dezvoltatorul în cadrul propriului proiect, ci și de serviciile de care locuitorii au nevoie zilnic: școli, grădinițe, rețele de infrastructură, spații publice, transporturi și toate elementele care contribuie la funcționarea normală a unui cartier.
Fără aceste componente, chiar și cele mai bune locuințe rămân izolate și nefuncționale în contextul unui mediu urban.
În opinia lui Ghica, dezvoltarea rezidențială trebuie să fie privită ca un proces integrat, în care și dezvoltatorii, și autoritățile publice au roluri complementare și trebuie să lucreze spre același scop: crearea de zone urbane funcționale, durabile și plăcute de trăit. Scenariul ideal, spune el, ar fi celui în care ne apropiem progresiv de modelul european, unde dezvoltatorii sunt obligați să integreze în proiectele lor servicii urbane și echipamente esențiale, iar autoritățile publice le oferă suport, coordonare și cooperare necesare pentru a face acest lucru posibil.
Un punct de discuție intens privind noul CATUC este limita de a depășești anumite praguri de densitate urbană, cunoscute sub denumirea de CUT. Romeo Ghica consideră că această problemă este frecvent supradimensionată în debate.
Cum poate planificarea urbană să pună locuitorii în fața pragurilor de
El afirmă că densitatea unui proiect este doar un element dintr-o ecuație mai largă și că, pe sine, ea nu determină calitatea vieții. Există, în opinia lui, factori mult mai semnificativi pe care îi riscăm să îi neglijăm dacă ne concentram exclusiv pe numere.
De asemenea, Ghica explică că, în practică, cele mai mari proiecte rezidențiale rara ajung să atingă valorile teoretice maximale permise de indicatori urbanistici precum CUT.
Acest lucru se datorează restricțiilor tehnice și planistice suplimentare, cum ar fi reculări obligatorii între clădiri, distanțe minimale între construcții, necesitatea de a se integra cu infrastructura existență (rețele de apă, canalizare, electricitate, transport) și alte condiții tehnice care modelează forma finală a unui proiect.
Astfel, existența unui anumit nivel de CUT nu garantează automat că această densitate poate fi efectiv realizată pe teren, deoarece mulți alți parametri urbanistici influențează rezultatul final.
În cele din urmă, reprezentantul Hercesa subliniază că o abordare modernă a planificării urbane trebuie să evalueze simultan densitatea și calitatea serviciilor oferite locuitorilor. Conform lui, dacă un proiect rezidențial include echipamente de comunitate relevante – precum școli, grădinițe, parcuri, centre multifuncționale sau spații pentru activități culturale și sportive – acestea trebuie să fie recunoscute ca contribuții directe la îmbunătățirea calității vieții.
Nu putem judeca un proiect doar prin prisma numărului de apartamente construite, ignorând tot ce se ridică lângă ele și ce face diferența între un simplu kompleks de locuințe și un veritabil cartier viațuos.
Ignorarea acestui aspect, avertizează Ghica, duce la o percepție artificielă și deformată a dezvoltării imobiliare, în care se privilegiază cantitatea în detrimentul calității și a cohziunii sociale.