Prosumatorul: de la consumator pasiv la actor activ în sistemul energetic

Registrul comunităților energetice e operațional!

Prosumatorul: transformarea unui consumator pasiv într-un jucător activ pe scena energetică națională

Acum câteva decenii, figura prosumatorului era asociată în principal cu un individ care monta un singur sistem fotovoltaic pe acoperișul gospodăriei sale, reducea cheltuielile pentru utilitare și, în plus, livra în rețea surplusul de curent electric pe care nu-l putea folosi. Dar evoluția acestui fenomen a depășit cu mult această imagine limitată. Astăzi, casele echipate cu panouri solare sunt un element firesc al paisajului urban și rural, iar dinamica creșterii acestui segment este impresionantă.

În anul 2019, doar 300 de prosumatori erau înregistrați în țară, însă la începutul acestui an, acel număr a depășit semnificativ pragul celuilalți 373.000 de unități.

Datele oficiale publicate de Autoritatea Națională de Reglementare în Energie (ANRE) arată că, la sfârșitul lunii iulie 2026, pe teritoriul României erau activi peste 373.249 de prosumatori.

Dintre acestea, o proporție foarte mare — și anume 337.607 — erau reprezentate de persoane fizice.

În ansamblu, toți prosumatorii au atins o capacitate totală instalată de 4.148 MW, dintre care aproape jumătate (adică 2.149 MW) aparținea segmentului de persoane fizice.

Pe baza acestor informații, se poate calcula că fiecare persoană fizică a montat, în medie, un sistem de aproximativ 6,36 kW, în timp ce persoanele juridice au instalat sisteme de o medie de 56,5 kW fiecare, conform estimărilor făcute de publicația Economedia.

Totuși, succesul fotovoltaicelor în rândul gospodăriilor și companiilor a adus asociat o serie de provocări noi. Prima dintre acestea are legătură cu modificarea semnificativă a modului în care funcționează rețelele electrice. În trecut, acestea erau simple canale prin care curentul cursa într-un singur sens: de la centrale mari spre consumatori. În prezent, acest flux devine mult mai complex. Rețelele trebuie să administreze nu numai consumatori tradiționali, ci sute de mii de producători mici, fiecare având un comportament de consum și producție specific. În orele în care soarele este la maxim, nivelul de producție solară poate depăși cu mult ceea ce rețeaua locală poate absorbi.

În acele situații, energia excedentară riscă să nu aibe destinație imediată. În schimb, seara, când lumina zilei se stinge și cererea de curent crește, producția solară se oprește complet. Aceste variații represate în timp și spațiu generează dezechilibre care rețelele electrice trebuie să le gestioneze.

Pentru a face față acestor nevoi, reglementarea actuală permite anumitor categorii de prosumatori să fie scutiți de obligația de a plăti direct costurile asociate acestor dezechilibre. Astfel, orice prosumator care deține o instalație cu o putere de până la 400 kW poateOpera fără a fi supus taxării pentru fluctuțiile de pe piață.

Cu toate acestea, această scutire are un preț ascuns.

Potrivit unui studiu recent realizat de Asociația Furnizorilor de Energie (AFEER), fiecare megawatt oră de curent injectat în rețea de către prosumatori aduce o povărire suplimentară pentru furnizori, estimată între 200 și 372 de lei pe MWh.

În cele din urmă, aceste costuri se regăsesc în facturile restului de 9 milioane de consumatori de curent electric din țară.

Din punctul lor de vedere, reprezentanții AFEER subliniază că prezența prosumatorilor pe piața internă are numeroase avantaje.

Ei contribuă la modernizarea sistemului energetic prin creșterea proporției de energie regenerabilă, potențialelor pentru a oferi servicii de echilibrare prin agregare și stocare, precum și prin încurajarea digitalizării și adoptarea de noi tehnologii.

Expansiunea spectaculoasă a prosumatorilor!

Cu toate acestea, această expansiune spectaculoasă a provocat tulburări semnificative în activitatea sectorului energetic, mai ales având în vedere că aceasta a avut loc concomitent cu criza energetică globală și cu măsurile de limitare a prețurilor.

Reprezentanții asociației sunt de părere că este necesară o revizuire a cadrului normativ aplicabil acestui domeniu, într-un mod care să fie echilibrat și sustenabil.

Unul dintre factorii esențiali pentru o gestionare eficientă a acestor noi realități este integrarea sistemelor de stocare a energiei.

Fără acces la baterii, prosumatorii tind să producă energie în special în perioadele în care soarele arde, adică exact atunci când o gospodărie poate avea nevoie mai redusă de curent.

Prin utilizarea unor sisteme de acumulatori, o parte din energia produsă poate fi păstrată și folosită ulterior, în special în seară, când consumul crește. La scară mai mare, bateriile instalate în mii de gospodării pot fi agregate și folosite ca o sursă de flexibilitate pentru întreg sistemul energetic.

Acesta este punctul de plecare al conceptului de agregator: un operator care reunește într-un mod coerent un număr mare de instalații mici, baterii, consumatori flexibili și centrale fotovoltaice, transformându-le într-o entitate capabilă să participe activ pe piața energiei sau să ofere servicii către operatorii de rețea. Totuși, pentru ca acest model să funcționeze corespunzător, este esențial ca consumatorii să aibă un interes economic clar pentru a participa. Un instrument cheie în acest sens este reprezentat de tarifele dinamice, unde prețul energiei este ajustat în funcție de evoluția pieței. În Europa, acest tip de abordare este în plin exploatare.

De la 1 ianuarie 2025, toți furnizorii de energie din Germania sunt obligați să ofere ascunderi clienților lor cel puțin un singur tarif dinamic.

Pentru a beneficia de acest serviciu, este necesar ca utilizatorii să fie echipați cu contoare inteligente, iar prețul energiei este direct corelat cu fluctuațiile de pe piața de energie.

Pe plan european, reformarea pieței de energie are ca scop oferirea consumatorilor unui număr mai mare de opțiuni contractuale, inclusiv posibilitatea de a alege contracte cu clauze variabile. Totodată, se dorește facilitarea formelor de partajare a energiei, cunoscute sub denumirea de „energy sharing”.

Comisia Europeană a subliniat clar că orice surplus energetic produs de un consumator poate fi împărțit cu alți membri ai comunității, inclusiv cu vecinii apropiați, prin intermediul unor comunități energetice.

În aprilie 2026, Comisia a lansat o recomandare specializată în domeniul comunităților energetice și al autoconsumului, având în vedere că deja peste 8.000 de astfel de comunități funcționează în diverse regiuni europene.

O comunitate de energie este definită ca o structură juridică prin care persoane fizice, întreprinderi mici și mijlocii și/sau autorități locale pot colabora pentru a produce, consuma, stoca sau partaja energie, în special din surse regenerabile.

Scopul acestora nu este profitul, ci beneficiile economice, sociale sau de mediu pentru membri și pentru comunitatea locală.

Recent, ANRE a comunicat că registrul dedicat comunităților energetice a devenit operațional, iar deja două astfel de organizații și-au exprimat interesul de a fi înscrise oficial. Totuși, evoluția prosumatorului de la un simplu producător de curent pentru uz propriu la o resursă strategică pentru sistemul energetic depinde în primul rând de două condiții esențiale: dezvoltarea infrastructurii necesare și punerea în aplicare a unor reguli de piață adecvate.

Mii de prosumatori în rețea!

În condițiile în care mii de astfel de instalații sunt conectate la rețele, acestea pot deveni o componentă majoră a flexibilității sistemului energetic. Dacă sunt coordonate de un agregator, acestea pot intra pe piață și pot oferi servicii valoroase operatorilor rețelei.

Pentru consumator, beneficiul este dublu: pe de o parte, se reduce cantitatea de curent achiziționat din rețea, iar pe de altă parte, are posibilitatea de a genera venituri prin punerea la dispoziție a flexibilității sale.

România începe deja să construiască acest cadru. În anul 2026, ANRE a stabilit regulile pentru funcționarea comunităților energetice, iar printre prevederile noii normative se află posibilitatea ca energia produsă de membrii unei comunități să fie folosită de ceilalți membri ai acesteia și ca eventualele surplusuri să poată fi comercializate.

În paralel, autoritatea se ocupă de regulile care guvernează participarea comunităților energetice pe piețele de energie și de utilizarea capacităților de stocare pentru a oferi servicii către operatorii de rețele.

Prin urmare, următoarea fază a evoluției prosumatorilor implică integrarea sistematică a milioanelor de panouri fotovoltaice instale pe acoperișuri în cadrul unui sistem energetic care trebuie să devină mai reactiv, mai digitalizat și capabil să administreze eficient producția descentralizată. Alte țări europene, unde piața prosumatorilor este mai matură, au dezvoltat deja mecanisme prin care preluarea energiei produsă de micii producători să fie optimizată. De exemplu, Spania folosește modelul comunităților energetice și al autoconsumului colectiv ca o soluție pentru o utilizare mai eficientă a curentului produs local.

Mai mulți consumatori pot fi asociați la o instalație comună, iar energia produsă poate fi repartizată între toți participanții pe baza unor coeficienți stabiliți în funcție de necesitățile fiecăuia.

Acști coeficienți pot fi ajustați de la ora la ora, permițând o corelație mai precisă între oferta de energie și cererea membrilor comunității.

Astfel, surplusul produs de un participant poate fi folosit pentru a acoperi consumul altuia, reducând cantitatea de curent care trebuie achiziționată din rețea. Totuși, acest sistem nu implică transferul fizic al energiei între locuințe și nici nu elimină complet dezechilibrele rețelei.

Este vorba doar de o repartizare contabilă a energiei, în conformitate cu normele de autoconsum colectiv. Spania continuă să extindă acest model, inclusiv prin programe de finanțare publică dedicate comunităților energetice.

În Italia, producătorii de energie regenerabilă pot apela la mecanismul Ritiro Dedicato, administrat de GSE (Gestore dei Servizi Energetici), o societate de stat.

Prin acest sistem, energia produsă și nefolosită de proprietarul instalației este preluată comercial de către GSE, conform termenilor stabiliți prin reglementare. Un aspect important al acestui sistem este modul în care este calculată remunerația. În mod tipic, prețul acordat pentru energia livrată este legat de prețul zonal orar de pe piața de energie.

Pentru anumite tipuri de instalații și volume de energie, pot fi aplicate și prețuri minime garantate, conform prevederilor speciale din legislație. Acest mecanism oferă o cale administrativă simplificată pentru valorificarea surplusului și poate reduce obstacolele legate de contractare pentru producătorii mici.

Cu toate acestea, nu este vorba despre o compensare automată, unu la unu, între energia injectată și cea ulterior consumată: energia cumpărată din rețea rămâne pe seama unui sistem de facturare separat.

În același timp, Italia promovează activ comunitățile de energie regenerabilă, unde energia partajată beneficiază de stimulente speciale.

În Germania, autoritățile au adoptat măsuri speciale pentru a limita vârfurile de producție fotovoltaică și pentru a proteja rețelele în perioadele în care numeroase instalații generează simultan cantități mari de curent. Aceste eforturi reflects în mod direct asupra modului în care se echilibrează oferta și cererea pe piața internă de energie. Prin urmare, viitorul sistemului energetic se va baza pe o interacțiune inteligentă între producători, consumatori și rețele, sprijinit de tehnologii avansate și de reguli clare. Toți acești factori împreună vor contribui la crearea unui viitor mai sustenabil și mai eficient din punct de vedere energetic.